Aripi măreţe-ntind în zbor ca să-ţi visez avutul,
Dar le-mpînzesc şi azi, şi-n viitor doar ca să-ţi uit trecutul!
Mă reîntorc la tine, gînd al stinsului mister
Ca să-ţi îmbrăţişez culoarea şi otrava...
Ce crud şi împănat îmi pare-acum surîsul tău!
Ce-odată îmi stîrnea nesaţiul...
Mistuie-mi flacăra vieţii, zbate-mi credinţa!
Tu crai, cu fumul mult prea-ţi risipit.
Sparge-mi iluzia diafană;
Din epoca trecută ştiut-am despre tine,
Cînd vieţuiam cu pace
În templul candid al uitării.
Amprentă cu durere, uşor golită-n vorbe
Trimite-ţi către mine safirul necioplit de timp!
M-am rătăcit şi-n miazăzi şi-n noapte...
Dar harta-ţi arsă şi umbrită
Iar îmi ghidează paşii grei.
Înspre cascada tumultoasă;
Edenică senzaţie şi dor năucitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu