Petre Tutea a fost cel mai mare filozof crestin al tuturor timpurilor, care ramane si astazi apreciat pentru valorile sale morale si pentru o gandire diferita asupra crestinismului raportata la ceilalti filozofi.
Momente ratacite in viata lui au fost destule,pana cand si-a dat seama ca fara revelatie si fara asistenta divina, nu poti sti nici cine esti, nici ce este lumea. Atunci a fost si perioada in care a devenit un ganditor crestin. Desi parintele Staniloae il numea un " Socrate al Bucurestiului, al Romaniei", Petre Tutea, dand dovada de o adanca modestie, nu indraznea sa-si atribuie acest titlu, spunand intr-o nota umila: "Eu sunt un om de stanga si nu am a face cu Socrate, desi il stimez enorm."Ecoul vocii sale asupra crestinismului s-a auzit in toata lumea. Credea in Dumnezeu si in poporul roman mai presus de orice si afirma in dialogurile sale asupra problematicii metodelor moderne, ca "Dumnezeu nu are nimic in comun nici cu inductia, nu are nimic in comun nici cu deductia, nu are nimic in comun cu nici o metoda."
Conceptiile asupra Celui de Sus afirma faptul ca Dumnezeu nu a creat substanta sau materie sau natura, ci lucruri reale, ale caror rationalisme il reprezinta.Pentru a gandi asemenea lucruri trebuie sa fi fost supus in intregime puterii dominante a gandirii teologice. Cu toate ca unii dintre critici infirma aceste lucruri, in final toti ajung sa-l recunoasca pe Dumnezeu, pentru ca in momentele dificile fara sprijin din partea cuiva caruia ii pasa, nu se poate merge mai departe. Astfel, a reusit sa defineasca notiunile de perfect si imperfect in raport cu cele doua lumi existente: Hristos este Absolutul divin, si noi suntem egali cu totii in fata lui; ce este aici, este aici- lumea noastra imperfecta dominata de moravurile existente, iar ce este dincolo este perfectiunea si mai mult decat atat.
In viziunea lui Petre Tutea, Domnul nostru imbraca doua forme: inspiratia care tine de divin, si revelatia directa a divinitatii. Acest lucru implica afectiv faptul ca omul nu poate schimba ordinea pe care a dat-o Dumnezeu. Intr-un alt capitol al cartii "Intre Dumnezeu si neamul meu" se vorbeste despre dogme. Dogmele sunt invataturi ale Bisericii, menite sa-i coordoneze pe crestini. Petre Tutea spune ca dogma este un mister revelat, mister pe care omul nu-l poate descifra, decat prin credinta, incredere nemarginita in Dumnezeu. Dorea cu ardoare sa-si dea chiar si viata pentru neamul romanesc, insa unii au afirmat ca "nu are onoarea necesara" sa faca acest lucru.
Intr-un interviu acordat unui ziar important, discuta despre faptul ca Dumnezeu nu poate fi gasit, in sensul ca El este revelatie, nu poate fi decat in sufletul fiecaruia:" In afara de Dumnezeu nu este adevar: Dumnezeu sau nimica! ". Adevarat este faptul ca fara Cel de Sus, fara credinta, omul devine un animal rational fara sentimente, care vine de nicaieri si pleaca spre nicaieri. In cartea intrebarilor, domina "ceva" fundamental, si anume: "Dar daca exista inspirit ideea perfectiunii, vorbind cartezian sau scolastic, si daca omul este imperfect si perfectibil, nu se impune cu necesitate existenta unei fiinte perfecte, adica a lui Dumnezeu?". Bineinteles ca da!, pentru ca fara un coordonator, totul ar fi un haos, fara o minte luminata ca a lui Petre Tutea nu am intelege nimic.
Despre Mircea Eliade... numai cuvinte de bine...are privilegiul suveranitatii spirituale prin "gandirea mistica".
In situatiile de posibila nostalgie, Petre Tutea mereu spunea :"ma consolez cu nemurirea relgioasa", cu credinta nesfarsita. Acest om, care a schimbat gandirea multor minti asupra religiei crestine, si-a mentinut punctul de vedere impotriva tuturor si pentru asta il consideram un roman demn de increderea noastra. A recunoscut ca era un om de stanga, un om care nu era in adevaratul sens al cuvantului roman absolut, neindraznind sa se numeasca om de dreapta, cu toate ca, dintre totii romanii credinciosi neamului, el chiar merita sa fie apreciat pentru increderea imensa in unitatea poporului roman. A trecut dintr-o extrema in alta in ceea ce priveste aceste doua mari categorii. Intai de toate a fost legionar, respectiv om de stanga, apoi a trecut de partea dreapta a celor cu adevarat loiali romanilor.
Ca si maxime pe care le-a scris, reprezentative crestinismului si neamului de suflet, s-au remarcat :"Dintre toate popoarele neolatine, cel mai viguros suntem noi, romanii", "Nu sunt disperat, chiar daca mor anonim, ma salveaza credinta", "Tot ce am scris eu, e mult mai putin decat ceea ce reprezint ca personalitate!".
Ultimele cuvinte rostite de catre Petre Tutea in clipa mortii, au fost :" Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!"
Trecerea marelui filozof crestin roman la cele vesnice a constituit pentru toata lumea care l-a apreciat, si nu numai, stoparea gandirii reale si fara perdea a tot dceea ce inseamna drepturile omului si opinie personala, precum si pierderea unui om exceptional si increzator in propriile forte si in cele ale neamului romanesc.
Mentionez ca acest referat (la fel ca si multe altele), a fost scris la indemnul doamnei profesoare Crina Palas.
Momente ratacite in viata lui au fost destule,pana cand si-a dat seama ca fara revelatie si fara asistenta divina, nu poti sti nici cine esti, nici ce este lumea. Atunci a fost si perioada in care a devenit un ganditor crestin. Desi parintele Staniloae il numea un " Socrate al Bucurestiului, al Romaniei", Petre Tutea, dand dovada de o adanca modestie, nu indraznea sa-si atribuie acest titlu, spunand intr-o nota umila: "Eu sunt un om de stanga si nu am a face cu Socrate, desi il stimez enorm."Ecoul vocii sale asupra crestinismului s-a auzit in toata lumea. Credea in Dumnezeu si in poporul roman mai presus de orice si afirma in dialogurile sale asupra problematicii metodelor moderne, ca "Dumnezeu nu are nimic in comun nici cu inductia, nu are nimic in comun nici cu deductia, nu are nimic in comun cu nici o metoda."
Conceptiile asupra Celui de Sus afirma faptul ca Dumnezeu nu a creat substanta sau materie sau natura, ci lucruri reale, ale caror rationalisme il reprezinta.Pentru a gandi asemenea lucruri trebuie sa fi fost supus in intregime puterii dominante a gandirii teologice. Cu toate ca unii dintre critici infirma aceste lucruri, in final toti ajung sa-l recunoasca pe Dumnezeu, pentru ca in momentele dificile fara sprijin din partea cuiva caruia ii pasa, nu se poate merge mai departe. Astfel, a reusit sa defineasca notiunile de perfect si imperfect in raport cu cele doua lumi existente: Hristos este Absolutul divin, si noi suntem egali cu totii in fata lui; ce este aici, este aici- lumea noastra imperfecta dominata de moravurile existente, iar ce este dincolo este perfectiunea si mai mult decat atat.
In viziunea lui Petre Tutea, Domnul nostru imbraca doua forme: inspiratia care tine de divin, si revelatia directa a divinitatii. Acest lucru implica afectiv faptul ca omul nu poate schimba ordinea pe care a dat-o Dumnezeu. Intr-un alt capitol al cartii "Intre Dumnezeu si neamul meu" se vorbeste despre dogme. Dogmele sunt invataturi ale Bisericii, menite sa-i coordoneze pe crestini. Petre Tutea spune ca dogma este un mister revelat, mister pe care omul nu-l poate descifra, decat prin credinta, incredere nemarginita in Dumnezeu. Dorea cu ardoare sa-si dea chiar si viata pentru neamul romanesc, insa unii au afirmat ca "nu are onoarea necesara" sa faca acest lucru.
Intr-un interviu acordat unui ziar important, discuta despre faptul ca Dumnezeu nu poate fi gasit, in sensul ca El este revelatie, nu poate fi decat in sufletul fiecaruia:" In afara de Dumnezeu nu este adevar: Dumnezeu sau nimica! ". Adevarat este faptul ca fara Cel de Sus, fara credinta, omul devine un animal rational fara sentimente, care vine de nicaieri si pleaca spre nicaieri. In cartea intrebarilor, domina "ceva" fundamental, si anume: "Dar daca exista inspirit ideea perfectiunii, vorbind cartezian sau scolastic, si daca omul este imperfect si perfectibil, nu se impune cu necesitate existenta unei fiinte perfecte, adica a lui Dumnezeu?". Bineinteles ca da!, pentru ca fara un coordonator, totul ar fi un haos, fara o minte luminata ca a lui Petre Tutea nu am intelege nimic.
Despre Mircea Eliade... numai cuvinte de bine...are privilegiul suveranitatii spirituale prin "gandirea mistica".
In situatiile de posibila nostalgie, Petre Tutea mereu spunea :"ma consolez cu nemurirea relgioasa", cu credinta nesfarsita. Acest om, care a schimbat gandirea multor minti asupra religiei crestine, si-a mentinut punctul de vedere impotriva tuturor si pentru asta il consideram un roman demn de increderea noastra. A recunoscut ca era un om de stanga, un om care nu era in adevaratul sens al cuvantului roman absolut, neindraznind sa se numeasca om de dreapta, cu toate ca, dintre totii romanii credinciosi neamului, el chiar merita sa fie apreciat pentru increderea imensa in unitatea poporului roman. A trecut dintr-o extrema in alta in ceea ce priveste aceste doua mari categorii. Intai de toate a fost legionar, respectiv om de stanga, apoi a trecut de partea dreapta a celor cu adevarat loiali romanilor.
Ca si maxime pe care le-a scris, reprezentative crestinismului si neamului de suflet, s-au remarcat :"Dintre toate popoarele neolatine, cel mai viguros suntem noi, romanii", "Nu sunt disperat, chiar daca mor anonim, ma salveaza credinta", "Tot ce am scris eu, e mult mai putin decat ceea ce reprezint ca personalitate!".
Ultimele cuvinte rostite de catre Petre Tutea in clipa mortii, au fost :" Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!"
Trecerea marelui filozof crestin roman la cele vesnice a constituit pentru toata lumea care l-a apreciat, si nu numai, stoparea gandirii reale si fara perdea a tot dceea ce inseamna drepturile omului si opinie personala, precum si pierderea unui om exceptional si increzator in propriile forte si in cele ale neamului romanesc.
Mentionez ca acest referat (la fel ca si multe altele), a fost scris la indemnul doamnei profesoare Crina Palas.
Nicoara Ana-Maria Andreea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu