Frumos ar fi să încep cu o prezentare, o prezentare a blogului şi a ideilor despre care vreau să însemnez câte ceva... Nu-mi surâdea înainte ideea de a scrie ceva şi a împărtăşi cu ceilalţi din motive mai mult sau mai puţin întemeiate, însă, consider că astfel voi vă veţi putea da cu părerea, lucru care m-ar bucura şi ajuta mult. O critică este un pas înainte, o za din lanţul cercetărilor, o cunoaştere mai bună a domeniului şi un prilej spre a-ţi susţine argumentele.
„Mentorul”, dacă îl pot numi aşa, este o persoană pe care o admir şi o stimez mult... În aceşti 2-3 ani de zile am simţit că am ce învăţa de la cineva! Mi-a fost alături şi m-a sprijinit, m-a atenţionat atunci când am greşit şi mi-a atras atenţia asupra a ceea ce valorează cu adevărat în viaţă; nu o haină scumpă, nu o carte cu coperţi aurite, nu un lucru făcut de mântuială, ci un sentiment în profunzimea lui, un conţinut nepreţuit, un salt realizat cu scopul de a a-i găsi rostul.
Datorită acestui avânt, am început prin a mă gândi mai mult la semnificaţia reală a poporului român, a credinţei strămoşeşti şi a omului în esenţa sa. Într-o ierarhie neatinsă de mine până acum, am îndrăznit să situez mari gânditori creştini, ilustre personalităţi ale neamului românesc, filosofi ale caror nume nu-mi aduceau decât „ceva nou” în sfera aceasta a procesului de cunoaştere.
Pas cu pas mi-au atras atenţia subiecte precum rezistenţa anti-comunistă, perioada comunistă în sine şi sfaturile (învăţăturile) Sfinţilor Părinţi. Chintesenţa gândului îmi este acum străpunsă de bine şi rău. Mai rămâne doar răstimpul în care o să-mi găsesc drumul...
Literatura pentru mine înseamnă mult... o cale spre detaşare, un suport informativ, o cheie spre sensibilizarea interioară. Nu este un refugiu sau un loc în care mai nou, se pare că poţi să baţi câmpii cu graţie. Este mult mai mult de atât.
În măsura în care nu suntem suficient de informaţi, cei mari să ne judece consemnările!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu