E gustul copt pe care-l simt
E-amarul dulce între mări;
Te duce într-al vieţii vînt
Nu simţi, nu vezi, te plimbi prin gări;
E gustul ce pe buze-l simt
Cînd mă atingi, cînd te cuprind,
E rouă şi mă ninge ploaia...
E noapte şi mă fulgeră văpaia.
Se sprijină-ntr-un scrin piciorul,
Se-alintă-n mult venin amorul!
Sunt împreună printre perne
Şi se privesc, şi dorm, alene...
Mă cruţă gîndul orb şi moale
Şi mă ghidează tot la vale,
Să rumege încet cuvîntul!
Să-i piară-n zare-ntreg pămîntul!
E ţintuit în aer negricios
Un murmur tainic şi curios.
Ce arde-n el speranţe părăsite,
Şi mătură pe rînd iluzii rătăcite.
Şi pumnul se răsfrînge-uşor...
Iar inima-mi în colţ se strînge!
Ca ochii să-mi găsească dor
În braţul ce pe loc se frînge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu