sâmbătă, 12 martie 2011

Anxietatea influenţei lecturii


Privesc din varii perspective situaţia, căutând chintesenţa. Parcurg pagină cu pagină în speranţa că ma voi empatiza şi voi fi totuna cu imaginaţia, dar gându-mi este curmat de contextul în care victoria nu-şi mai are rostul.

Imaginea grobiană şi în acelaşi timp organică parcă-mi sporeşte simţul de a continua să caut finalul, sau, dacă nu finalul, măcar concretizarea a ceea ce s-a fost spus. Nu mi-am uitat drumul către casă şi nici nu am trecut prin faza de amnezie, aşa cum au făcut-o ei, însă mi-am pierdut interesul. Poate că nu l-am desluşit în profunzimea lui... Poate că nu posed integral autorul... Pot să recitesc şi să reproduc, dar nu pot să repet acel procedeu. De ce fac asta? Pentru că mă raportez la influenţa hic et nunc.

Tind să înclin balanţa înspre faptul că timpul meu e determinat în mod univoc de unul dintre factorii ăştia exteriori. Am început să disting cu greu între starea materială şi cea latentă, probabil din lipsa exerciţiului.

Nu de fiecare dată când ajung la final rezultatul îmi pare tangibil şi sublim... mă împotmolesc în intervalul acela inefabil, care, se întâmplă să dureze ceva timp. Mă enervează transcendenţa cu care ei îşi compun scrierile! Ei şi Kant. Tot Kant zicea că „Opera este un produs bazat pe apriorism”. Asta înseamnă că, deşi opera este perceptibilă şi se ajunge la starea desăvârşirii ei, nu este suficient să înţelegi mesajul fără acele forme ale inteligenţei care derivă din ceva anume. Leibnitz vine şi întăreşte ideea lui Kant spunând că „Nu totul este generat in presentia” iar Platon mărturiseşte că există o cunoaştere suverană a ideilor pure care se reproduc în realitate – idei predeterminate.

De ce să nu recurgă la imanenţă? Să primească din partea publicului un suport mai solid? Nu... Dorinţa lor este de a selecta oameni, nu de a-i înmulţii. De ce să vezi literatura ca fiind unică şi ireversibilă?

Poţi să o structurezi în simboluri, să o cauţi în imagini iconice sau să-ţi realizezi propriul joc tabular de interpretare. Ai şansa de a vizualiza întreaga procedură, şi în acelaşi timp, ocazia de a efectua lectura melodică a scriiturii. („Les Calligrammes” – Apollinaire). Cartea ajunge să fie „expansiunea literelor; explicaţia orfică a pământului”. Ajung să cred că lectura se produce în mod rizomatic, de aceea se face exces de anormalitate şi aberaţie.

Un comentariu: